- instánţã
- s. f., g.-d. art. instánţei; pl. instánţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
instánţã
Look at other dictionaries:
instanţă — INSTÁNŢĂ, instanţe, s.f. (Şi în sintagma instanţă judecătorească) Organ de stat însărcinat cu soluţionarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea şi persoanele juridice. ♢ expr. În ultimă instanţă = în cele din urmă, până la urmă … Dicționar Român
declinatoriu — DECLINATÓRIU, ÓRIE, declinatorii, adj. Care respinge competenţa unei instanţe sau contestă o jurisdicţie. ♦ (Substantivat, n.; în sintagma) Declinatoriu de competenţă = hotărâre prin care o instanţă constată necompetenţa ei şi trimite cauza la o… … Dicționar Român
apel — APÉL, apeluri, s.n. 1. Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr un colectiv, spre a verifica prezenţa lor într un anumit loc. 2. Chemare scrisă sau orală adresată maselor, unei colectivităţi etc. 3. Cerere, rugăminte. ♢ loc. vb. A face… … Dicționar Român
tribunal — TRIBUNÁL, tribunale, s.n. 1. Instanţă judecătorească (cu atribuţii determinate). ♦ (În vechea organizare judecătorească) Instanţă intermediară între judecătorie şi curtea de apel, care îşi întindea jurisdicţia asupra unui judeţ. 2. Local în care… … Dicționar Român
faliment — FALIMÉNT, falimente, s.n. Situaţie de insolvabilitate în care se află un comerciant, un industriaş etc., declarată de o instanţă judiciară; fig. ruină, eşec total. ♢ expr. A da faliment = a) a nu şi mai putea face plăţile (în calitate de… … Dicționar Român
evocaţie — EVOCÁŢIE, evocaţii, s.f. (Rar) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanţă. – Din lat. evocatio, fr. évocation. Trimis de ionel bufu, 14.06.2004. Sursa: DEX 98 evocáţie s. f. → vocaţie Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
decizie — DECÍZIE, decizii, s.f. 1. Hotărâre luată în urma examinării unei probleme, a unei situaţii etc., soluţie adoptată (dintre mai multe posibile); rezoluţie. ♦ Hotărâre luată de un organ al administraţiei de stat sau de un organ de jurisdicţie. 2.… … Dicționar Român
for — FOR, (2) foruri, s.n. 1. Piaţă publică în Roma antică, unde era concentrată viaţa social politică, religioasă şi economică a oraşului şi unde se judecau procesele. 2. Autoritate, instanţă, organ de stat. 3. (În sintagma) For interior = conştiinţă … Dicționar Român
inextremis — IN EXTRÉMIS loc. adv. 1. Silit de împrejurări, neavând altă posibilitate; în ultimă instanţă. 2. Pe patul de moarte, în ultimul moment al vieţii. – loc. lat. Trimis de valeriu, 14.07.2006. Sursa: DEX 98 in extrémis loc. adv. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
jurisdicţie — JURISDÍCŢIE, jurisdicţii, s.f. 1. Putere, competenţă de a judeca a unui judecător sau a unei instanţe. 2. Totalitatea instanţelor judecătoreşti de acelaşi grad. 3. Ansamblul organelor care au competenţa de a judeca pricini de aceeaşi categorie. 4 … Dicționar Român
